Enzimele – catalizatori ai vieţii. Partea II

Procesul de digestie începe începe prin gătire/ procesare, ştiu că sună ciudat, dar cum îmi spunea o prietenă că ar fi auzit la tv – omul are o extincţie a stomacului numită tigaie. E simplu – gătirea/ procesarea le face mult mai disponibile spre a fi digerate şi folosite de către organism. Pe de altă parte, tot la fel de adevărat este că oricare ar fi metoda de gătire poate duce la denaturarea sau distrugerea unora dintre nutrienţii din alimente. Şi da, unele metode sunt mai bune decât altele, iar unele sunt de evitat total. Poate sunteţi confuzi, dar imaginaţi-vă să mâncaţi cartofi cruzi, boabe de grâu nefiert sau netransformat în făină-pâine, sau halcă crudă de carne. Dar nu la acest aspect vom face referire azi. Iar dacă vreţi să vedeţi ce înseamnă procesare şi de ce procesarea nu e neapărat rea, aici aveţi articolul meu despre „Cât de nesănătoase sunt alimentele procesate?” Citește mai mult

Enzimele – catalizatori ai vieţii. Partea I

M-am tot gândit care ar fi cea mai simplă definiţie ce aş putea s-o dau enzimelor. 3 cuvinte, de atât am nevoie: enzimele, catalizatori ai vieţii. Ce sunt catalizatorii? Acceleratori de reacţie chimică.

Despre enzime aş putea scrie zeci de pagini, dar nu ăsta e scopul, ci o mică clarificare a termenului de enzimă şi a rolului lor în procesul de digestie, şi confuziilor legate de capacitatea lor de a digera mese “complexe”, de unde şi dietele discociate. Şi nu voi discuta despre implicarea în alte procese biochimice din organismul nostru, sau în alimentele ce le consumăm sau chiar în industria alimentară sau farmaceuitică. Nu de alta dar am văzut o aberaţie în online care suna cam aşa: “Te îngraşă nu ceea ce mănânci şi nici cât mănânci, ci ora la care mănânci şi ce combinaţii alimentare faci. Atunci când amesteci mai multe alimente din diferite categorii, enzimele devin confuze şi aduc ocreştere în greutate.” Reacţia mea:

În primul rând, în afară de ulei/untură şi zahăr/unele fructe, toate alimentele au atât carbohidraţi, cât şi proteine şi lipide, deci sunt alimente complexe.

Citește mai mult

Carbohidraţi buni… carbohidraţi răi… Partea III

Suntem o uzină ce are ca şi combustibil glucoza, şi cum suntem o uzină al naibii de complicată am învăţat de-a lungul celor câteva milioane de ani de adaptare şi dezvoltare să producem combustibil şi atunci când nu îl avem la îndemână, cu consecinţe pe termen scurt şi pe termen lung. Organismul nostru are nevoie de glucoză pt a supravieţui, iar sistemul nostru nervos central (SNC = creier + măduva spinării) foloseşte în excusivitate glucoză. Pe acest principiu se bazează toate dietele sărace/foarte sărace în carbohidraţi. În aceste diete se interzice sau se reduce excesiv în primă fază consumul de carbohidraţi (de fapt a produselor preponderant constituite din carbohidraţi), când se consideră că organismul îşi va satisface nevoile energetice din propriile rezerve de grăsimi şi din proteinele şi grăsimile ingerate printr-un mecanism complicat. Citește mai mult

Ce să (nu) mâncăm la micul dejun. Partea IV

Dacă este ceva la ce nu aş putea renunţa vreodată sunt brânzeturile maturate, adică învechite; proces care dă brânzeturilor o savoare deosebită şi uneori un miros caracteristic, cu care nu mulţi sunt prieteni. Pe vremea când nu ştiam ce gust are blue cheese-ul sau parmezanul, brânza mea preferată era de departe, brânza de burduf de culoare galben-verzui, gust uşor iute şi un miros atât de pronunţat încât trebuia s-o împachetezi bine să nu miroase tot frigiderul. În continuare brânza aceea face parte din topul meu, din păcate prin Banat e destul de greu de găsit iar variantele din comerţ sunt departe de acea variantă. Citește mai mult

Salată de vinete altfel

Ştiu că sezonul vinetelor e pe terminate, şi am tot vrut să scriu articolul ăsta ce ceva vreme, dar poate aţi umplut congelatorul cu vinete sau dacă nu, e pt la anul… Citește mai mult