Ciorba la români

  1. Ciorbă, supă, cremă, borş, ce o fi… Iar cu frigul instalat prea devreme, undeva prin septembrie, am dat startul oficial la ele. Nu de alta dar parcă îţi încălzesc și sufletul, nu doar stomacul. Tot atunci mi-am propus să scriu articolul ăsta, mi-a cam luat 2 luni pare-se.

Dacă în copilărie uram obligativitatea supei/ciorbei, astăzi o percep ca o masă sănătoasă și gustoasă. Acu să nu mă înţelegeţi greşit, poţi să ai o dietă sănătoasă şi echilibrată, şi fără supă sau ciorbă, dar ajută. De ce?1. Ciorba poate fi o masă foarte echilibrată, care conţine toate cele 3 grupe de macronutrienţi (proteine, carbohidraţi, lipide), hidratează prin aportul de apă, şi chiar dacă e gătită la temperatură înaltă nu se distrug toți micronutrienții. Un sfat în acest sens – slow cook sau temperatură de gătire cât mai mică, adică focul pe minim. În plus are carbohidraţi din ăia buni, adică fibre.

De ce am zis în general? Oricât mi-ar plăcea târziu descoperita ciorbă de burtă, ea nu face parte din categoria echilibrat, prea multă smântână şi gălbenuş de ou, prea puţini carbohidraţi, mai ales din ăia buni (fibre). Asta înseamnă că nu o să mai mănânc ciorbă de burtă? Ba, o să mănânc, doar că ocazional. Şi dacă ar fi s-o fac într-un mod cât mai echilibrat, aş lăsa legumele în ciorbă.

2. Iar pt a fi sănătoasă, ciorba nu trebuie să fie anostă. Chiar deloc. Când văd recomandări de cure de slăbire pe bază de zeamă lungă din rădăcinoase și legume, cu o picătură de ulei adăugată la final, și doamne ferește să sotezi ceapa sau legumele, mi se face instant milă de cei care chiar adoptă această soluție. Nu doar că nu e o masă completă, nu ține de foame dar e și îngrozitor de frustrant să mănânci aşa ceva. Chiar nu înţeleg de ce te-ai pedepsi în halul ăsta.

3. Ai atâtea variante la îndemână, încât nu ai cum să te plictiseşti. Iubesc zemurile clasice românești: ciorba de vacuță, cu carne de porc, ciorba rădăuțiană, ciorba de perișoare și tarhon, supa de fasole verde, ciorba sau supa de fasole cu sau fără afumătură. Dar şi variante mai sofisticate, cum ar fi supa cremă de usturoi sau ceapă sau diverse supe creamă, sau variante mai exotice importate de prin India sau America de Sud şi adaptate papilelor mele gustative.

4. Ciorba e consistentă. Eu aleg în general ciorba ca masă de sine stătătoare, cel mult cu o mică gustare lângă, în special dacă aleg o supă creamă. De ce? Atât în cazul lor cât şi în cazul smoothie-urilor, dacă nu mestec ceva, parcă nu mi se transmite la creier informaţia de saţietate și voi căuta repede ceva să ronţăi.

Și îmi construiesc ciorbele astfel încât să mă sature și să îmi ofere senzație de sațietate cel puțin 3-4 ore. Mănânc ciobe consitente, nu alerg cu lingura prin farfurie să găsesc ceva; și cam trebuie să aibă de toate: carbohidraţi, proteine și grăsimi. Iar baza nu e cartoful, orezul sau tăiețeii. Ciorbele au la bază rădăcinoase (morcov, pătrunjel, ţelină, păstârnac, gulie) şi legume (ardei, păstăi, dovlecei, varză, salată verde, praz, roşii, ceapă), slabe în calorii şi bogate în fibre, surse de amidon (cartofi, orez, paste făinoase). Mai avem leguminioase (mazăre, fasole, năut, linte), cu conţinut caloric mediu, bogate în fibre, dar şi cu aport proteic. Dar şi  (dar nu-i musai) carne, ouă sau brânză (da, brânza merge perfect şi în unele supe), perfecte pt aportul proteic.

5. Dacă aveţi probleme cu aciditatea gastrică sau probleme de balonare (eu bifez şi aici) şi nu toleraţi legumele proaspete, e perfectă deoarece prin gătire vegetalele nu mai crează probleme sau crează mai putine.

6. Dacă vă e frică de grăsimea ascunsă în ciorbe, alegeţi ciorbe fără smântână sau îndepărtaţi excesul după răcire, aceasta se ridică la suprafață și o poți elimina cu lingură. Sau alegeţi ciorbele fără smântână, cu tarhon în oţet, suc de lămâie, zeamă de pe varză sau alte murături (nu în oţet, ci prin fermentare cu sare), leuştean, etc. Sau adăugaţi smântână la final în farfurie o linguriţă, max o lingură. Nu ai cum să ai prea multă grăsime (asta dacă nu pui smântână cu găleata). Iar dacă ai făcut o ciorbă cu afumătură, excesul poate fii îndepărtat după răcire.

7. E o variantă perfectă atât pentru prânz cât și pentru cină. Iar dacă acum, în sezonul rece, avem atâtea variante să ne încălzim, odată venite temperaturile infernale din vară, avem destul de multe opțiuni și de supe reci, rapid de făcut.

8. Şi este o varinantă cu o densitate calorică mică, maxim medie. Oricât te-ai strădui într-o farfurie de ciorbă nu ai cum să ai prea mulţi cartofi, sau orez, sau paste, sau prea multă carne . Dar ai suficiente legume cu aport de fibre.

Gusturile mele în materie de zemuri s-a schimbat, am renunţat aproape în totalitate la rântaşuri şi îngroşală (făină cu smântână), nu de alta dar sunt câteva reţete care chiar nu au farmec altfel. Nu mi-aş imagina supa de salată verde fără puţin rântaş, usturoi sotat şi puţină slăninuţă afumată. Şi mănânc tot mai multe ciorbe în detrimental supelor, ce-i drept ciorbe dulci- acrişoare, nu de alta dar maramureşeancă fiind, încă am o problemă cu ciorbele acre.

La ce am renunţat însă în totalitate de ceva ani buni? Cubuleţele alea magice de orice fel şi bazele acelea pt mâncăruri gen vegeta care au invadat piaţa odată cu “democtaţia”. Ceea ce nu cred să se întâmple în majoritatea localurilor în care se servește supă sau orice cu sos. Nici măcar în restaurante bune nu s-a renunțat când vine vorba de meniul zilei, unde se simte gustul specific. Motiv pentru care mă feresc cât pot de acest tip de prânz.

Folosesc însă legume deshidratate uneori; în special când am nevoie de o supă de legume pt risotto sau vreun sos şi nu am stoc de supă congelat.

Poftă bună.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *