Malnutriţia sau încă o consecinţă a alimentaţiei moderne

Conform WHO (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) malnutriţia este dată de dezechilibrul la nivel celular între nutrienţii şi energia furnizată şi nevoile organismului pentru a asigura creşterea, menţinerea şi funcţiile specifice. În general poate fi împărţită în 2 mari categorii: malnutrţia proteică şi malnutriţia cauzată de deficienţa în micronutrienţi (vitamine, minerale, oligoelemente). 

Malnutriţia este direct responsabilă de moartea anuală a 300.000 de copii cu vârste sub 5 ani în ţările în curs de dezvoltare şi contribuie indirect la mai mult de jumătate in moartea copiilor la nivel mondial.

Dacă la prima vedere ai zice că malnutriţia e ceva ce vezi în special prin Africa sau în ţări extrem de sărace, fiind asociată cu lipsa hranei, ai fi poate surprins când ai afla că diverse grade de malnutriţie sunt cât se poate de comune şi în rândul locuitorilor din ţările dezvoltate. Motivele majore fiind cele 2 extreme: alimentaţia modernă excesivă sau dietele extreme ţinute în mod repetat sau pentru perioade lungi de timp. Şi poate tot aşa de surprinzător vi se va părea şi faptul că foarte mulţi obezi sunt malnutriţi.

Dacă în ziua de azi nu mai e vorba de a nu avea acces la hrană, malnutriţia modernă e dată de faptul că nu consumăm ceea ce are cu adevărat nevoie corpul nostru pentru a funcţiona eficient.

În cazut celor care ţin după ureche diverse diete restrictive, luate de pe net şi promovate pentru efectele minune asupra kg-elor în plus, sursa deficienţelor e evidentă:

  • aport deficitar de micro şi macronutrinţi şi/sau
  • lipsa/excluderea unor alimente din farfurie fie că sunt cele „bogate” în carbohidraţi sau în grăsimi,

fără să se ia in considerare că cu acele alimente vin şi alţi nutrienţi sau că prima regulă a unei alimentaţii sănătoase o reprezintă diversificarea ei. Şi când zic diversificare nu mă refer la brand sau aroma pusă în produsul respectiv… sau mai ar fi malnutriṭia mascată ca ṣi sănătate sau kg-e conforme cu “normele” societăṭii.  Aceaṣi problemă e generată ṣi de curele de “detoxifiere” repetate, ceaiuri sau pastile de “accelerare” a tranzitului adică de generare a diareei, de parcă cândva diareea a fost sănătoasă.

După aceea există categoria celor care mănâncă şi mănâncă prost. 

Actualmente, tot mai mulţi oameni sunt supra hrăniţi şi slab alimentaţi. Da, ştiu, sună ciudat în limba română, aici limba engleză e mult mai generoasă aici, şi ar fi ceva de genul over-feeded şi under-nourished. Adică mâncăm cantitativ prea mult şi nutritiv/calitativ prea puţin.

Astăzi mâncarea e mai puṭin nutritivă, dar asta nu e o noutate… îi auzim într-una pe susṭinătorii diverselor diete “excesiv” de sănătoase… (da, există o categorie a oamenilor care sunt atât de obsedaṭi să mănânce sănătos încât ajung să dea în ortorexie).  Mâncarea modernă e o consecinṭă a nevoi de a produce mult, ieftin, ṣi cu termen de valabilitate cât mai lung. Dar de foarte multe ori e doar despre bani… pentru că multe din alimentele moderne sunt oricum, doar ieftine nu. Doar că nişte cipsuri sunt mai scumpe, nu le face mai sănoase…

În plus alimentaṭia modernă e bogată în sirop de glucoză-fructoză, cereale (făină) rafinate, grăsimi trans (uleiuri hidrogenate pt a rezista la temperature înalte, margarină), grăsimi procesate termic, coloranṭi, stabilizatori, conservaṭi… etc… Aceste alimente au o densitate calorică mare ṣi o valoare nutritivă foarte scăzută. Şi nu doar că au o valoare nutritivă scăzută, acestea influenṭează ṣi absorbṭia celor cu valoare nutritivă.

Dacă cu vitaminele, mineralele şi oligoelementele  ne zicem că e mai “uşor”, adică luăm suplimente pentru a contrabalansa deficitul din alimentaţie, ce ne facem cu macronutrienţii? Adică e posibil să nu luăm suficient dintr-un anumit macronutrient?

PS. Şi absorbţia şi folosirea acestora de către organism (vitamine, minerale şi oligoelemente) e de asemenea foarte mult influenţată de alimenaţia noastră.

Acest lucru este cel mai periculos în rândul copiilor, unde riscul de malnutriṭie este cel mai pronunṭat, cu atât mai mult cu cât acum ei sunt în perioada de creṣtere ṣi dezvoltare fizică, intelectuală ṣi emoṭională. Şi nu mă refer la faptul că tot mai mulṭi copii cunt obezi, aceasta e o realitate ṣi în continuare cred că copii sunt imaginea părinṭilor lor în primii ani de viaṭă ṣi din punct de vedere alimentar.

Fiind în creṣtere, alimentaṭia echilibrată e foarte importantă ṣi e greu de implementat cu toate tentaṭile ṣi oamenii binevoitori care au veṣnic la ei replica “dar ce are o” ṣi completaṭi voi cu ce vreṭi: bomboană, ciocolată, prăjitură… problema e că nu e doar una/zi ṣi în plus nici nu ar trebui să fie în fiecare zi…

Dacă glucoză pt energie suntem capabili să producem din orice macronutrient, la fel ṣi strat adipos, există pe de altă parte 2 categorii ce e musai să ni le luăm din alimentaṭie: proteinele (în special aportul de amino acizi esenṭiali) ṣi acizii graṣi esenṭiali. Şi ghici ce, cam astea lipsesc din farfurie…

Să luăm în considerare doar nevoia de proteine pt dezvoltarea musculaturii ṣi cum cea mai mare parte a musculaturii e formată din cei 3 amino acizi esenṭiali de tip BCAA care îi procurăm doar din alimetaṭie. După care impicarea proteinei ce o mâncăm în sinteza hormonilor ṣi cum unele dezechilibre hormonale pot duce la creṣtere întârziată  sau obezitate, deficite de atenṭie, irascibilitate, apatie, schimbări bruṣte de dispoziṭie, stări emoṭionale…

Iar când ne gândim la ce surse de proteine consumă un copil, în general mofturos, care le excludem încet, încet din lista următoare: lactatele cu adevărat ok (iaurt, kefir, brânzică – variantele simple), ciupercile, ouă (fierte moi, tari, max omlete), fasole, linte, năut, mazăre, cereale integrale, diversele tipuri de carne (excludem crenvuṣtii ṣi mezelurile, chestii fripte în baie de ulei), nuci ṣi alune neprăjite?  … Una din acestea ar trebui să facă parte din fiecare masă…

Acizii graṣi polinesaturaṭi (PUFA), adică omega 3 ṣi 6 sunt printre altele componenṭi majori ai creierului, ai retinei ṣi a sistemului nervos central. Aportul de omega-3 a fost corelat cu performanṭele intelectuale ale copilului, gradul de cooperare, comportamentul social. Date clinice ṣi biochimice sugerează că un deficit în PUFA poate fi corelat cu ADHD (sindromul hiperkinetic cu deficit de atenṭie). Copii ṣi adolescenṭii cu ADHD prezintă o concentraṭie sanguină ṣi plasmatică semnificativ mai mică în PUFA, ṣi în special nivele scăzute de omega-3. Deṣi datele care susṭin că suplimentarea alimentaṭiei cu PUFA ar avea un aport benefic în îmbunătăṭirea simptomelor ADHD, nu cred că asta ar putea fi un motiv pt a nu furniza o alimentaṭie echilibrată în PUFA. De asemenea un deficit de omega-3 în alimentaţie creşte riscul pt dezvoltare de alergii.

Surse bogate în omega-3? Uleiul de peşte (macrou, somon, cod, hering, ton, sardine, anşoa), fructe de mare, nuci, seminţe de in, seminţe de chia, seminţe de cânepă, gălbenuşul de ou. Surse de omega-3, în cantităţi foarte, foarte mici se găseşte inclusiv în carnea de porc sau în surse vegetale precum germenii de grâu, unele tipuri de fasole, migdale. Câte din acestea fac parte din alimentaţia zilnică a unui copil?

În schimb dieta copiilor abundă în aṣa numiṭii “carbohidraṭi răi” adică cereale rafinate, făină albă, zahăr, sau alte forme mult mai ieftine ṣi nesănătoase găsite pe etichetă sub numele de sirop de porumb, sirop de glucoză-fructoză, pe de o parte, ṣi grăsimi saturate sau hidrogenate, pe de altă parte. Excluzând din start dulciurile, snaksurile, chipsurile, inclusiv celebrii pufuleṭi de care ai zice că sunt doar făină de porumb, privim mai departe preferinṭele culinare…

Nu trebuie să o zic ṣi eu că crenvuṣtii, mezelurile în general, pateurile (>90% din mezelurile ṣi pateurile existente pe piaṭă sunt sub limita decenṭei) brânza topită, multe din cremele de brânză, caṣcavalurile nu prea ar avea ce căuta în alimentaṭia noastră ca adulṭi, dar ce să zicem de alimentaṭia copiilor. Aportul lor în alimentaṭie trebuie redus la maximum posibil ṣi asta nu ar depăṣi o porṭie pe zi din unul dintre ele…

În plus, dacă la mulṭi adulṭi le este greu să facă control damage, adică să consume una bucată salată/ sursă de fibre înainte de câte sau la o masă de genul, copiilor le este mult mai greu de implementat acest obicei…

Cerealele pt micul dejun: pe etichetă scrie că conṭin surse de cereale integrale, cât trebuie să cauṭi cu lupa, la care se adaugă zahărul cu găleata, coloranṭii, aromele, potenṭiatorii de aromă… etc… Sunt vândute ca fiind o alegere sănătoasă pt micul dejun, dar vorba aia: doar reclama e de ele…

Iaurturile ṣi brânzicile ai zice că sunt surse de proteine, asta dacă nu ar fi varianta cu fructe… adică cu arome de fructe ṣi mult zahăr sau sirop de glucoză fructoză… s-a cam dus cu gustarea/masa sănătoasă daca e să iei în considerare cât zahăr aduce acelei mese…

Hrănitul copilului cu forţa, asta după ce între mese a avut acces la “câteva”ronţăieli după care nervii că copilul nu mănâncă… Şantajul cu “ceva bun” după masă, motiv pt care copilul va lua 3 linguri e mâncare pt a-şi satisface părintele, după care îşi aşteaptă şi-şi cere acel ceva “bun”… După aceea exemplul personal în ceea ce priveşte obiceiurile alimentare. Obligatul copilului să mănânce ceva ce ştim sau credem că e sănătos, fără să luăm în considerare că acelui copil poate chiar nu-i place, cum şi nouă pur şi simplu nu ne plac anumite lucruri…  Lăsatul la îndemână sau vedere de alimente nesănătoase sau diverse gustări… retricţiile impuse de unul din părinţi şi binevoinţa celuilat, sau a bunicilor, sau a oricărui prieten venit în vizită cu ciocolata la el…

Toate aceste tentaţii la care copii au acces sunt mult mai atractive pt patpilele gustative, sau ochi… ceea ce va duce la refuzarea mâncării tradiţionale de către copil… în plus de la câte a ronţăit între mese, nu are cum să îi fie foame…
După aceea ne punem întrebarea de ce copilul e azi constipat (şi ne chinuim să îi dăm ciorbiţă şi iaurt, cu fructe, normal, pt a avea un scaun normal)… iar mâine are diaree… găsim răspunsul în general pe eticheta ronţăielilor sau meselor convenabile: fructoză/sirop de glucoză fructoză (sucuri aşa zis naturale şi carbogazoase, chestii dulci), grăsimi procesate termic (alimente prăjite, mezeluri, fast food), grăsimi hidrogenate (margarine), substanţe nemetabolizabile (coloranţi, conservanţi, stabilizatori, hormoni…). La care se adaugă lipsa hidratării, sucul nu hidratează, ci deshidratează datorită zahărului din compoziţie… Lipsa unui aport de fibre în alimentaţie (cereale integrale, legume, salată), lipsa grăsimilor sănătoase… Mai adăugăm antibioticele şi antiinflamatoarele care un copil le ia din plin în primii ani de viaţă.

Da, tot mai mulţi copii sunt obezi sau supraponerabili… dar doar pt că copilul e slab şi ronţăie toată ziua nu înseamnă că e sănătos… Până la urmă nu slăninuţa depusă la vedere e cea mai periculoasă ci cea depusă pe organe, şi excesul de fructoză se depune atunci când nu e consumat pe ficat sau rinichi… 

Un copil cu obiceiuri sănătoase are şanse mult mai mari să crească şi să devină un adult cu obiceiuri alimentare sănoase, dar pt asta are nevoie de un adult care să aibă el însuşi obiceiuri sănătoase.

Câteva din semnele clinice şi simptomele malnutriţiei proteice sunt:

  • creşterea slabă în greutate;
  • încetinirea creşterii liniare;
  • schimbări de comportament: iritabilitate, apatie, un răspuns social scăzut, anxietate şi deficit de atenţie.

Cele mai comune semnale ale deficienţei în diverşi micronutrienţi sunt:

  • fier: oboseală, anemie, scăderea funcției cognitive, dureri de cap, glosită (inflamaţia limbii) și modificări ale unghiilor;
  • iod: guşă, întârziere de dezvoltare și retard mintal;
  • vitamina D: creștere slabă, rahitism și hipocalcemie;
  • vitamina A: „orbire de noapte”,  uscare a conjunctivei si a corneei, creștere slabă și modificări ale părului;
  • folat – glosită, anemie (megaloblastică);
  • zinc: anemie, nanism, hepatosplenomegalie (crestere simultana in volum a ficatului si a splinei), hiperpigmentare și hipogonadism (deficit de testosteron), acrodermatita enteropatică, răspuns imun diminuat și vindecare înceată a rănilor.
0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *