Articole

Salată de couscous cu sos de roşii

Ianuarie, acea lună a anului plină de promisiuni pt o mai bună versiune a noastră. Când vine vorba de mâncare, cu toţi ne propunem să mâncăm mai sănătos; cred că e luna cu cele mai multe astfel de căutări online. Că a mânca sănătos e atât de prost înţeles, am tot spus. Oricum după atâta cârnaţi, caltaboşi, tobă, sarmale şi salată de boef parcă ar merge ceva mai light. Fan declarat de couscous, anul trecut am fost cucerită de o nouă variantă, care clar a ajuns în topul preferinţelor mele culinare. Acest couscous e aromat, fresh şi light, cu origini turceşti şi inspirat din Kisir (garnitură tradiţională turcească care variază de la regiune, la regiune).

Ingrediente (4 porţii):

  • 2 căni couscous
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 linguriţă chimen
  • ½ linguriţă coriandru (pudră)
  • ½ linguriţă fulgi de chili
  • 1 ceapă roşie (mare) (cubuleţe)
  • ¼ linguriţă sare
  • 1 dovlecel (cubuleţe)
  • 1 conservă de roşii (cubuleţe) (approx. 400 g) sau 200 g pasta de roşii
  • 150 g salată la alegere (spanac baby, rucola, sau mix de salate) (opţional)
  • 2 roşii (cubuleţe)
  • 1 ardei roşu (cubuleţe)
  • 2 fire ceapă verde (tocată)
  • ½ cană mentă proaspătă (tocată, opţional)
  • ½ cană coriandru proaspăt, (tocat, opţional)
  • suc de lămâie
  • 400 g iaur grecesc.
  1. Într-o cratiţă mare, puneţi uleiul de măsline (temperature medie), adăugaţi chimenul, coriandrul pudră şi fulgii de chili. Amestecaţi până când condimentele îşi eliberează aromele.
  2. Adăugaţi ceapa roşie şi sotaţi până când ceapa devine translucidă.
  3. Adăugaţi dovlecelul şi sotaţi pt 2-3 minute.
  4. Adăugaţi conserva de roşii (pireul de roşii şi puţină apă) şi sarea, gătiţi până la obţinerea unui sos. Volumul de sos trebuie să fie egal cu volumul de couscous adăugat.
  5. Îndepărtaţi de pe foc sosul, adăugaţi couscous-ul şi acoperiţi pentru 5 minute.
  6. Între timp pregătiţi salata: salată, ceapă vrede, roşii, ardei roşu, mentă şi/sau coriandru proaspăt, suc de lămâie şi ulei de măsline.
  7. Serveşte-l alături de iaurt grecesc.

Couscous-ul se serveşte călduţ sau la temperature camerei. Pe de altă parte e o garniture ce acompaniază perfect carnea de miel sau de ce nu, carenea de pui sau vită.

 

 

 

Chec cu dovleac – din seria Reţete de toamnă

Succesul de care s-a bucurat checul meu cu dovleac l-a făcut candidatul perfect pentru secţiunea DYI. E aromat, e un dulce sănătos (da, chiar dacă are zahăr), e perfect el aşa, dar poţi să-i pui lângă şi un pahar cu lapte sau puţină dulceaţă, sau lângă ceaşca cu cafea. Ce mai, e bun. Şi e o alternativă pt banana cake/ bread. Citește mai mult

Enzimele – catalizatori ai vieţii. Partea II

Procesul de digestie începe începe prin gătire/ procesare, ştiu că sună ciudat, dar cum îmi spunea o prietenă că ar fi auzit la tv – omul are o extincţie a stomacului numită tigaie. E simplu – gătirea/ procesarea le face mult mai disponibile spre a fi digerate şi folosite de către organism. Pe de altă parte, tot la fel de adevărat este că oricare ar fi metoda de gătire poate duce la denaturarea sau distrugerea unora dintre nutrienţii din alimente. Şi da, unele metode sunt mai bune decât altele, iar unele sunt de evitat total. Poate sunteţi confuzi, dar imaginaţi-vă să mâncaţi cartofi cruzi, boabe de grâu nefiert sau netransformat în făină-pâine, sau halcă crudă de carne. Dar nu la acest aspect vom face referire azi. Iar dacă vreţi să vedeţi ce înseamnă procesare şi de ce procesarea nu e neapărat rea, aici aveţi articolul meu despre „Cât de nesănătoase sunt alimentele procesate?” Citește mai mult

Carbohidraţi buni… carbohidraţi răi… Partea III

Suntem o uzină ce are ca şi combustibil glucoza, şi cum suntem o uzină al naibii de complicată am învăţat de-a lungul celor câteva milioane de ani de adaptare şi dezvoltare să producem combustibil şi atunci când nu îl avem la îndemână, cu consecinţe pe termen scurt şi pe termen lung. Organismul nostru are nevoie de glucoză pt a supravieţui, iar sistemul nostru nervos central (SNC = creier + măduva spinării) foloseşte în excusivitate glucoză. Pe acest principiu se bazează toate dietele sărace/foarte sărace în carbohidraţi. În aceste diete se interzice sau se reduce excesiv în primă fază consumul de carbohidraţi (de fapt a produselor preponderant constituite din carbohidraţi), când se consideră că organismul îşi va satisface nevoile energetice din propriile rezerve de grăsimi şi din proteinele şi grăsimile ingerate printr-un mecanism complicat. Citește mai mult

Ce să (nu) mâncăm la micul dejun. Partea I

Dacă e o regulă de alimentaţie pe care toată lumea o ştie (nu neapărat respectă) e cea referitoare la micul dejun = cea mai importantă masă a zilei. Motivul fiind unul foarte simplu: rezervele de energie accesibilă rapid organismului sunt terminate de la cină până la micul dejun iar organismul are nevoie de energie pt ziua ce vine. Asta ni se tot repetă, şi ni se repetă. Ceea ce nu ni se spune este că nu ai cum să mănânci la micul dejun pentru întreaga zi, adică nu îţi iei la micul dejun rezerva de energie pt întreaga zi, ci îţi asiguri energia până la următoarea masă care are trebui să fie undeva peste 3-5 ore.

Citește mai mult

Carbohidraţi buni… carbohidraţi răi… Partea II

Alimentele conțin diverși carbohidraţi cu proprietăți metabolice și gastrointestinale diferite. Pe de altă parte o importanță foarte mare o are originea biologică a produsului și modul de procesare al acestuia. Și când zic procesare nu mă refer doar la procesarea industriala, ci inclusiv cea făcută în bucataria proprie (dacă ești curios ce înseamnă procesarea aici ai un link). Într-adevăr putem caracteriza alimentele ca fiind preponderent furnizoare de carbohidrati cu absorbție rapidă sau absorbție lentă, carbohidraţi buni sau răi, carbohidraţi simpli sau complecşi, etc. Citește mai mult

Carbohidraţi buni… carbohidraţi răi… Partea I – Clasificarea carbohidraţilor

Carbohidraţi buni, carbohidraţi răi…  care e diferenţa dintre aceştia?

Citește mai mult