Articole

Dieta perfectă. Partea IV. Paleo – între prostie şi ipocrizie.

Dieta Paleo, cea mai căutată dietă, dieta care ocupă cel mai mare loc pe rafturile magazinelor după gluten free; dieta omului preisoric sau cum să ignorăm evoluţia rasei umane, a modului în care trăim şi mai ales evoluţia mâncării. Da, absolut nimic din ce mâncăm azi nu îi era accesibil omului preistoric. Mulţumim fermierilor pt asta, că altfel am fi dispărut ca rasă.

Citește mai mult

NutriSmart: Cu ce înlocuim zahărul?

Pur şi simplu nu o facem. Chiar aşa, sunt foarte serioasă. Şi atunci ce facem? Învăţăm să-l reducem. Povestea de față e foarte personală, deci nu imposibilă și mai ales nu radicală sau extremă. Nu înțeleg extremismul, cu atât mai mult în farfurie.  Citește mai mult

E adevărat că? Dulciuri din comerţ sau prăjiturica de casă?

Dacă data trecută am încercat să demontez mitul fructe vs. prăjititura de casă, insistând pe ideea de dulce făcut în casă, azi am să încerc să vă conving de ce e ok să fim foarte selectivi şi atenţi la eticheta dulciurilor cumpărate sau cum să nu o dăm în bară acasă. Citește mai mult

E adevărat că? Zahărul natural vs. zahărul procesat

E adevărat că ar fi mai sănătos să mâncăm fructe proaspete sau uscate (adică zaharuri naturale) şi nu dulciuri (adică zaharuri procesate)? O întrebare la care ai vedea la început doar un răspuns firesc: da. Doar că nu e tocmai aşa, ci are nuanţe, poate nu atâtea cât cele 50 de nuanţe de gri, dar câteva tot sunt.

La prima vedere a consuma fructe proaspete sau uscate este o alegere firească în defavoarea unei prăjiturele sau biscuit.

Dar?

  1. Corpul nostru nu ştie să facă diferenţa între zaharuri fie ele din fructe sau prăjitură. Tocmai am spus că sunt acelaşi lucru? Ups, dar da, asta am spus. Nu vă impacientaţi şi nu-mi săriţi încă în cap. Explic imediat. Pentru organism glucoza e glucoză, fructoza e fructoză, amidonul e amidon, etc., sau orice carbohidrat venit el din fruct sau din prăjitură.

Indiferent de sursa de provenienţă a carbohidraţilor organismul foloseşte în aceleaşi mecanisme pt a transforma carbohidraţii în carbohidraţi simpli (aici despre clasificarea carbohidraţilor); carbohidraţi simpli care mai departe sunt folosiţi pt producerea de energie, respectiv depozitarea sub formă de pufoşenie a excesului. Excesul din orice sursă e exces. Iar fructele uscate abundă în carbohidraţi ceea ce poate duce foarte uşor la un exces, aportul de carbohidraţi fiind undeva pe la 60-70 g/ 100 g.

  1. Dar care e diferenţa majoră?

– fructe proaspete: au fibre, apă şi micronutrienţi (vitamine şi oligoelemente);

fructe uscate: au fibre şi micronutrienţi, dar sunt o sursă super concentrată de zaharuri şi ai nevoie de voinţă pt a te abţine la câteva;

fructe confiate: sunt un mare NU; confierea presupune conservarea prin fierberea fructelor într-un sirop de zahăr, mult zahăr.

Fibrele, pe lângă rolul lor în asigurarea saţietăţii, încetinesc absorbţia la nivel intestinal. Cu toate acestea, nu înlocui o masă completă cu fructe niciodată. Ce însemă o masă completă? O masă care conţine proteine, grăsimi şi carbohidraţi în anumite proporţii. Şi gustările ar trebui să fie mese complete. Fructele în sine nu ţin de foame, nu oferă senzaţie de saţietate. Iar dacă alegi o gustare doar de fructe uscate-confiate, impactul asupra organismului va fi dat de cantitatea mare de zahăr per cantitate mâncată, cu tot aportul de fibre.

o prăjitură realizată din ingredient tradiţionale sau aşa zisa prăjitură de casă are cele 3 grupe de macronutrienţi:

  • proteine din ouă, lactate (lapte, iaurt, kefir, brânză);
  • carbohidraţi din făină, zahăr, fructe, lacate (da, şi lacatele au carbohidraţi);
  • grăsimi vegetale (ulei, niciodată margarină) sau animale (unt, smântână sau alte lacate, untură, nuci, cocos);
  • stau mai prost la capitolul fibre, aport care e mai mare în cazul prăjiturilor cu fructe şi nuci, cocos sau cookies cu fulgi de ovăz sau făină integrală.

majoritatea covărşitoare a dulciurilor din comeţ sunt bombe calorice lipsite de valoare nutritivă:

  • sirop de glucoză-fructoză sau alţi îndulcitori;
  • margarină, în comerţ trecută ca şi grăsimi vegetale (parţial) hidrogenate;
  • foetaj (tot cu margarină);
  • tot felul de coloranţi şi aromatizanţi, conservanţi;
  • frişcă vegetală (adică o margarină aerată, îndulcită şi cu multe altele pt a stabiliza spuma aia);
  • etc.
  1. Dar ce ne îngraşă cu adevărat nu e fructul vs. prăjitura. Şi aici am să exclud toate acele dulciuri de comerţ. În momentul în care vedeţi pe lista ingredientelor cele enumerate mai sus, ideal ar fi să nu le puneţi în coşul de cumpărături. Atunci? Nivelul glicemiei în momentul în care mâncăm fructul sau prăjitura. Adică dacă mâncăm atunci când nu ne este efectiv foame.

Fructele ronţăite între mese când nu ne este foame ne vor îngrăşa. Adică, ai mâncat bine şi peste 1,5-2 ore te gândeşti tu că ai vrea ceva dulce şi alegi ceva fructe că doar sunt sănătoase. Nu tocmai. Pacreasul secretă insulină şi pentru ele. În plus revenim la faptul că fructele nu oferă senzaţie de saţietate. Câţi nu cunoaşteţi senzaţia de ‘mi-e foame’ instalată la foarte puţin timp după consumarea unei mese de fructe?

La fel, şi prăjiturile conumate între mese. Ne vor îngrăşa.

Pe cât de greu pare între mese ar trebui să consumăm doar apă, şi e greu, ştiu (chiar ştiu).

  1. Deci cum facem?

Consumăm fructele sau prăjiturica (nu jumătate de tavă) la finalul mesei când încă nu suntem sătui. Tot ce am consumat după instalarea senzaţiei de saţietate, îngraşă.

Încă crezi că fructele nu se combină cu alte alimente – acesta e doar un mit, cu excepţiile de rigoare. Persoanele cu diverse probleme digestive (multe din ele fiind date de o alimentaţie şi un stil de viaţă defectuoase) pot prezenta stări de balonare, dureri şi indispoziţie, generat nu doar de consumul de fructe, dar şi de consumul de diverse legume sau leguminoase.

O prăjiturică “de casă” mâncată la finalul mesei va avea un impact mult mai mic (dacă nu ne-am îmbuibat cu mâncare şi suntem deja sătui) asupra organismului în comparaţie cu ronţăirea unui pumn de fructe uscate sau chiar şi proaspete între mese când nu ne este foame.

Despre diferenţa dintre prăjiturica de casă vs. cea din comerţ data viitoare.

PS.

De ce ai mânca o prăjitură (de casă)? Satisfacţia personală? Şi sincer, mie una, un cheese cake clasic mi se pare o opţinune perfectă inclusiv pentru o gustare (asta dacă nu mănânci jumătate de tavă). Sunt prăjituri care, consumate cu măsură, sunt suficient de echilibrate. O prăjitură cu mere şi aluat fraged, poate?

Alege făina de tip 000 doar când e musai. Foloseşte făină a cărui număr e cât mai mare, cea de tip 650 merge foarte bine pt numeroase prăjituri. Detalii altă dată.

Doar că e “natural” sau “neprocesat” nu însemnă că e mai sănătos (mă apucă furnicături pe coloană când aud cât de greşit sunt folosiţi aceşti termeni). Excesul e exces, indiferent de sursă. Iar din fructe uscate sau confiate, şi fructe oleaginoase (nuci, migdale, caju, fistic) e foarte uşor să faci un exces de să puşte ficatul şi sau colecistul (fierea).

Salată de couscous cu sos de roşii

Ianuarie, acea lună a anului plină de promisiuni pt o mai bună versiune a noastră. Când vine vorba de mâncare, cu toţi ne propunem să mâncăm mai sănătos; cred că e luna cu cele mai multe astfel de căutări online. Că a mânca sănătos e atât de prost înţeles, am tot spus. Oricum după atâta cârnaţi, caltaboşi, tobă, sarmale şi salată de boef parcă ar merge ceva mai light. Fan declarat de couscous, anul trecut am fost cucerită de o nouă variantă, care clar a ajuns în topul preferinţelor mele culinare. Acest couscous e aromat, fresh şi light, cu origini turceşti şi inspirat din Kisir (garnitură tradiţională turcească care variază de la regiune, la regiune).

Ingrediente (4 porţii):

  • 2 căni couscous
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 linguriţă chimen
  • ½ linguriţă coriandru (pudră)
  • ½ linguriţă fulgi de chili
  • 1 ceapă roşie (mare) (cubuleţe)
  • ¼ linguriţă sare
  • 1 dovlecel (cubuleţe)
  • 1 conservă de roşii (cubuleţe) (approx. 400 g) sau 200 g pasta de roşii
  • 150 g salată la alegere (spanac baby, rucola, sau mix de salate) (opţional)
  • 2 roşii (cubuleţe)
  • 1 ardei roşu (cubuleţe)
  • 2 fire ceapă verde (tocată)
  • ½ cană mentă proaspătă (tocată, opţional)
  • ½ cană coriandru proaspăt, (tocat, opţional)
  • suc de lămâie
  • 400 g iaur grecesc.
  1. Într-o cratiţă mare, puneţi uleiul de măsline (temperature medie), adăugaţi chimenul, coriandrul pudră şi fulgii de chili. Amestecaţi până când condimentele îşi eliberează aromele.
  2. Adăugaţi ceapa roşie şi sotaţi până când ceapa devine translucidă.
  3. Adăugaţi dovlecelul şi sotaţi pt 2-3 minute.
  4. Adăugaţi conserva de roşii (pireul de roşii şi puţină apă) şi sarea, gătiţi până la obţinerea unui sos. Volumul de sos trebuie să fie egal cu volumul de couscous adăugat.
  5. Îndepărtaţi de pe foc sosul, adăugaţi couscous-ul şi acoperiţi pentru 5 minute.
  6. Între timp pregătiţi salata: salată, ceapă vrede, roşii, ardei roşu, mentă şi/sau coriandru proaspăt, suc de lămâie şi ulei de măsline.
  7. Serveşte-l alături de iaurt grecesc.

Couscous-ul se serveşte călduţ sau la temperature camerei. Pe de altă parte e o garniture ce acompaniază perfect carnea de miel sau de ce nu, carenea de pui sau vită.

 

 

 

Chec cu dovleac – din seria Reţete de toamnă

Succesul de care s-a bucurat checul meu cu dovleac l-a făcut candidatul perfect pentru secţiunea DYI. E aromat, e un dulce sănătos (da, chiar dacă are zahăr), e perfect el aşa, dar poţi să-i pui lângă şi un pahar cu lapte sau puţină dulceaţă, sau lângă ceaşca cu cafea. Ce mai, e bun. Şi e o alternativă pt banana cake/ bread. Citește mai mult

Enzimele – catalizatori ai vieţii. Partea II

Procesul de digestie începe începe prin gătire/ procesare, ştiu că sună ciudat, dar cum îmi spunea o prietenă că ar fi auzit la tv – omul are o extincţie a stomacului numită tigaie. E simplu – gătirea/ procesarea le face mult mai disponibile spre a fi digerate şi folosite de către organism. Pe de altă parte, tot la fel de adevărat este că oricare ar fi metoda de gătire poate duce la denaturarea sau distrugerea unora dintre nutrienţii din alimente. Şi da, unele metode sunt mai bune decât altele, iar unele sunt de evitat total. Poate sunteţi confuzi, dar imaginaţi-vă să mâncaţi cartofi cruzi, boabe de grâu nefiert sau netransformat în făină-pâine, sau halcă crudă de carne. Dar nu la acest aspect vom face referire azi. Iar dacă vreţi să vedeţi ce înseamnă procesare şi de ce procesarea nu e neapărat rea, aici aveţi articolul meu despre „Cât de nesănătoase sunt alimentele procesate?” Citește mai mult

Carbohidraţi buni… carbohidraţi răi… Partea III

Suntem o uzină ce are ca şi combustibil glucoza, şi cum suntem o uzină al naibii de complicată am învăţat de-a lungul celor câteva milioane de ani de adaptare şi dezvoltare să producem combustibil şi atunci când nu îl avem la îndemână, cu consecinţe pe termen scurt şi pe termen lung. Organismul nostru are nevoie de glucoză pt a supravieţui, iar sistemul nostru nervos central (SNC = creier + măduva spinării) foloseşte în excusivitate glucoză. Pe acest principiu se bazează toate dietele sărace/foarte sărace în carbohidraţi. În aceste diete se interzice sau se reduce excesiv în primă fază consumul de carbohidraţi (de fapt a produselor preponderant constituite din carbohidraţi), când se consideră că organismul îşi va satisface nevoile energetice din propriile rezerve de grăsimi şi din proteinele şi grăsimile ingerate printr-un mecanism complicat. Citește mai mult

Ce să (nu) mâncăm la micul dejun. Partea I

Dacă e o regulă de alimentaţie pe care toată lumea o ştie (nu neapărat respectă) e cea referitoare la micul dejun = cea mai importantă masă a zilei. Motivul fiind unul foarte simplu: rezervele de energie accesibilă rapid organismului sunt terminate de la cină până la micul dejun iar organismul are nevoie de energie pt ziua ce vine. Asta ni se tot repetă, şi ni se repetă. Ceea ce nu ni se spune este că nu ai cum să mănânci la micul dejun pentru întreaga zi, adică nu îţi iei la micul dejun rezerva de energie pt întreaga zi, ci îţi asiguri energia până la următoarea masă care are trebui să fie undeva peste 3-5 ore.

Citește mai mult

Carbohidraţi buni… carbohidraţi răi… Partea II

Alimentele conțin diverși carbohidraţi cu proprietăți metabolice și gastrointestinale diferite. Pe de altă parte o importanță foarte mare o are originea biologică a produsului și modul de procesare al acestuia. Și când zic procesare nu mă refer doar la procesarea industriala, ci inclusiv cea făcută în bucataria proprie (dacă ești curios ce înseamnă procesarea aici ai un link). Într-adevăr putem caracteriza alimentele ca fiind preponderent furnizoare de carbohidrati cu absorbție rapidă sau absorbție lentă, carbohidraţi buni sau răi, carbohidraţi simpli sau complecşi, etc. Citește mai mult