Articole

Ce am învățat azi: pudra de țelină conține cantități semnificative de nitrați

Ce am învățat azi: pudra de țelină conține cantități semnificative de nitrați.

Uite ceva ce nu știam… dar ce știam?

De ce sperie nitrații? Alături de nitriți, sunt folosiți ca și conservanți și aromatizanți în industria cărnii. Nitrații sunt varianta mai de dorit a fi folosită (și nu am să intru aici în detalii).

Dar unde mai găsim nitrați? Sărurile de nitrat se găsesc din abundență în pământ (în special ca nitrat de sodiu); în apă (așa că fiți atenți de la ce izvor vă luați apa, doar pt că vine din inima munților nu o face mai bună); și ce sperie pe toată lumea: fertilizatori agricoli, fiind solubili și biodegradabili.

Controversa legată de utilizarea lor e dată de formarea nitrosaminelor (compuși cu potențial carcinogen), atunci când nitrații sunt în concentrație mare și temperatura de gătire e mare. E și unul din motivele pt care WHO a dat ridicola declarație cum că, carnea roșie dă cancer. Nu, carnea roșie nu dă cancer, dovadă fiind popoarele întregi care au acces doar la carne roșie. Excesul de carne roșie, cumulat cu o dietă lipsită în fibre și antioxidanți, poate fi un factor determinat. Plus excesul de mezeluri de proastă calitate, scăldate în nitrați și nitriți (și alte rahaturi). Din nou, doza face diferența.

Și nu, nu azotul e problema, trebuie să facem diferența între azot și compuși cu azot. Până la urmă azotul sub diverse forme se găseşte peste tot, 78% din aer, în apă, în sol, în plante și animale, și în noi oamenii (3.2%).

E adevărat că? Dulciuri din comerţ sau prăjiturica de casă?

Dacă data trecută am încercat să demontez mitul fructe vs. prăjititura de casă, insistând pe ideea de dulce făcut în casă, azi am să încerc să vă conving de ce e ok să fim foarte selectivi şi atenţi la eticheta dulciurilor cumpărate sau cum să nu o dăm în bară acasă. Citește mai mult

E adevărat că? Zahărul natural vs. zahărul procesat

E adevărat că ar fi mai sănătos să mâncăm fructe proaspete sau uscate (adică zaharuri naturale) şi nu dulciuri (adică zaharuri procesate)? O întrebare la care ai vedea la început doar un răspuns firesc: da. Doar că nu e tocmai aşa, ci are nuanţe, poate nu atâtea cât cele 50 de nuanţe de gri, dar câteva tot sunt.

La prima vedere a consuma fructe proaspete sau uscate este o alegere firească în defavoarea unei prăjiturele sau biscuit.

Dar?

  1. Corpul nostru nu ştie să facă diferenţa între zaharuri fie ele din fructe sau prăjitură. Tocmai am spus că sunt acelaşi lucru? Ups, dar da, asta am spus. Nu vă impacientaţi şi nu-mi săriţi încă în cap. Explic imediat. Pentru organism glucoza e glucoză, fructoza e fructoză, amidonul e amidon, etc., sau orice carbohidrat venit el din fruct sau din prăjitură.

Indiferent de sursa de provenienţă a carbohidraţilor organismul foloseşte în aceleaşi mecanisme pt a transforma carbohidraţii în carbohidraţi simpli (aici despre clasificarea carbohidraţilor); carbohidraţi simpli care mai departe sunt folosiţi pt producerea de energie, respectiv depozitarea sub formă de pufoşenie a excesului. Excesul din orice sursă e exces. Iar fructele uscate abundă în carbohidraţi ceea ce poate duce foarte uşor la un exces, aportul de carbohidraţi fiind undeva pe la 60-70 g/ 100 g.

  1. Dar care e diferenţa majoră?

– fructe proaspete: au fibre, apă şi micronutrienţi (vitamine şi oligoelemente);

fructe uscate: au fibre şi micronutrienţi, dar sunt o sursă super concentrată de zaharuri şi ai nevoie de voinţă pt a te abţine la câteva;

fructe confiate: sunt un mare NU; confierea presupune conservarea prin fierberea fructelor într-un sirop de zahăr, mult zahăr.

Fibrele, pe lângă rolul lor în asigurarea saţietăţii, încetinesc absorbţia la nivel intestinal. Cu toate acestea, nu înlocui o masă completă cu fructe niciodată. Ce însemă o masă completă? O masă care conţine proteine, grăsimi şi carbohidraţi în anumite proporţii. Şi gustările ar trebui să fie mese complete. Fructele în sine nu ţin de foame, nu oferă senzaţie de saţietate. Iar dacă alegi o gustare doar de fructe uscate-confiate, impactul asupra organismului va fi dat de cantitatea mare de zahăr per cantitate mâncată, cu tot aportul de fibre.

o prăjitură realizată din ingredient tradiţionale sau aşa zisa prăjitură de casă are cele 3 grupe de macronutrienţi:

  • proteine din ouă, lactate (lapte, iaurt, kefir, brânză);
  • carbohidraţi din făină, zahăr, fructe, lacate (da, şi lacatele au carbohidraţi);
  • grăsimi vegetale (ulei, niciodată margarină) sau animale (unt, smântână sau alte lacate, untură, nuci, cocos);
  • stau mai prost la capitolul fibre, aport care e mai mare în cazul prăjiturilor cu fructe şi nuci, cocos sau cookies cu fulgi de ovăz sau făină integrală.

majoritatea covărşitoare a dulciurilor din comeţ sunt bombe calorice lipsite de valoare nutritivă:

  • sirop de glucoză-fructoză sau alţi îndulcitori;
  • margarină, în comerţ trecută ca şi grăsimi vegetale (parţial) hidrogenate;
  • foetaj (tot cu margarină);
  • tot felul de coloranţi şi aromatizanţi, conservanţi;
  • frişcă vegetală (adică o margarină aerată, îndulcită şi cu multe altele pt a stabiliza spuma aia);
  • etc.
  1. Dar ce ne îngraşă cu adevărat nu e fructul vs. prăjitura. Şi aici am să exclud toate acele dulciuri de comerţ. În momentul în care vedeţi pe lista ingredientelor cele enumerate mai sus, ideal ar fi să nu le puneţi în coşul de cumpărături. Atunci? Nivelul glicemiei în momentul în care mâncăm fructul sau prăjitura. Adică dacă mâncăm atunci când nu ne este efectiv foame.

Fructele ronţăite între mese când nu ne este foame ne vor îngrăşa. Adică, ai mâncat bine şi peste 1,5-2 ore te gândeşti tu că ai vrea ceva dulce şi alegi ceva fructe că doar sunt sănătoase. Nu tocmai. Pacreasul secretă insulină şi pentru ele. În plus revenim la faptul că fructele nu oferă senzaţie de saţietate. Câţi nu cunoaşteţi senzaţia de ‘mi-e foame’ instalată la foarte puţin timp după consumarea unei mese de fructe?

La fel, şi prăjiturile conumate între mese. Ne vor îngrăşa.

Pe cât de greu pare între mese ar trebui să consumăm doar apă, şi e greu, ştiu (chiar ştiu).

  1. Deci cum facem?

Consumăm fructele sau prăjiturica (nu jumătate de tavă) la finalul mesei când încă nu suntem sătui. Tot ce am consumat după instalarea senzaţiei de saţietate, îngraşă.

Încă crezi că fructele nu se combină cu alte alimente – acesta e doar un mit, cu excepţiile de rigoare. Persoanele cu diverse probleme digestive (multe din ele fiind date de o alimentaţie şi un stil de viaţă defectuoase) pot prezenta stări de balonare, dureri şi indispoziţie, generat nu doar de consumul de fructe, dar şi de consumul de diverse legume sau leguminoase.

O prăjiturică “de casă” mâncată la finalul mesei va avea un impact mult mai mic (dacă nu ne-am îmbuibat cu mâncare şi suntem deja sătui) asupra organismului în comparaţie cu ronţăirea unui pumn de fructe uscate sau chiar şi proaspete între mese când nu ne este foame.

Despre diferenţa dintre prăjiturica de casă vs. cea din comerţ data viitoare.

PS.

De ce ai mânca o prăjitură (de casă)? Satisfacţia personală? Şi sincer, mie una, un cheese cake clasic mi se pare o opţinune perfectă inclusiv pentru o gustare (asta dacă nu mănânci jumătate de tavă). Sunt prăjituri care, consumate cu măsură, sunt suficient de echilibrate. O prăjitură cu mere şi aluat fraged, poate?

Alege făina de tip 000 doar când e musai. Foloseşte făină a cărui număr e cât mai mare, cea de tip 650 merge foarte bine pt numeroase prăjituri. Detalii altă dată.

Doar că e “natural” sau “neprocesat” nu însemnă că e mai sănătos (mă apucă furnicături pe coloană când aud cât de greşit sunt folosiţi aceşti termeni). Excesul e exces, indiferent de sursă. Iar din fructe uscate sau confiate, şi fructe oleaginoase (nuci, migdale, caju, fistic) e foarte uşor să faci un exces de să puşte ficatul şi sau colecistul (fierea).

Salată de couscous cu sos de roşii

Ianuarie, acea lună a anului plină de promisiuni pt o mai bună versiune a noastră. Când vine vorba de mâncare, cu toţi ne propunem să mâncăm mai sănătos; cred că e luna cu cele mai multe astfel de căutări online. Că a mânca sănătos e atât de prost înţeles, am tot spus. Oricum după atâta cârnaţi, caltaboşi, tobă, sarmale şi salată de boef parcă ar merge ceva mai light. Fan declarat de couscous, anul trecut am fost cucerită de o nouă variantă, care clar a ajuns în topul preferinţelor mele culinare. Acest couscous e aromat, fresh şi light, cu origini turceşti şi inspirat din Kisir (garnitură tradiţională turcească care variază de la regiune, la regiune).

Ingrediente (4 porţii):

  • 2 căni couscous
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 linguriţă chimen
  • ½ linguriţă coriandru (pudră)
  • ½ linguriţă fulgi de chili
  • 1 ceapă roşie (mare) (cubuleţe)
  • ¼ linguriţă sare
  • 1 dovlecel (cubuleţe)
  • 1 conservă de roşii (cubuleţe) (approx. 400 g) sau 200 g pasta de roşii
  • 150 g salată la alegere (spanac baby, rucola, sau mix de salate) (opţional)
  • 2 roşii (cubuleţe)
  • 1 ardei roşu (cubuleţe)
  • 2 fire ceapă verde (tocată)
  • ½ cană mentă proaspătă (tocată, opţional)
  • ½ cană coriandru proaspăt, (tocat, opţional)
  • suc de lămâie
  • 400 g iaur grecesc.
  1. Într-o cratiţă mare, puneţi uleiul de măsline (temperature medie), adăugaţi chimenul, coriandrul pudră şi fulgii de chili. Amestecaţi până când condimentele îşi eliberează aromele.
  2. Adăugaţi ceapa roşie şi sotaţi până când ceapa devine translucidă.
  3. Adăugaţi dovlecelul şi sotaţi pt 2-3 minute.
  4. Adăugaţi conserva de roşii (pireul de roşii şi puţină apă) şi sarea, gătiţi până la obţinerea unui sos. Volumul de sos trebuie să fie egal cu volumul de couscous adăugat.
  5. Îndepărtaţi de pe foc sosul, adăugaţi couscous-ul şi acoperiţi pentru 5 minute.
  6. Între timp pregătiţi salata: salată, ceapă vrede, roşii, ardei roşu, mentă şi/sau coriandru proaspăt, suc de lămâie şi ulei de măsline.
  7. Serveşte-l alături de iaurt grecesc.

Couscous-ul se serveşte călduţ sau la temperature camerei. Pe de altă parte e o garniture ce acompaniază perfect carnea de miel sau de ce nu, carenea de pui sau vită.

 

 

 

Ciorba la români

  1. Ciorbă, supă, cremă, borş, ce o fi… Iar cu frigul instalat prea devreme, undeva prin septembrie, am dat startul oficial la ele. Nu de alta dar parcă îţi încălzesc și sufletul, nu doar stomacul. Tot atunci mi-am propus să scriu articolul ăsta, mi-a cam luat 2 luni pare-se. Citește mai mult

Carbohidraţi buni… carbohidraţi răi… Partea III

Suntem o uzină ce are ca şi combustibil glucoza, şi cum suntem o uzină al naibii de complicată am învăţat de-a lungul celor câteva milioane de ani de adaptare şi dezvoltare să producem combustibil şi atunci când nu îl avem la îndemână, cu consecinţe pe termen scurt şi pe termen lung. Organismul nostru are nevoie de glucoză pt a supravieţui, iar sistemul nostru nervos central (SNC = creier + măduva spinării) foloseşte în excusivitate glucoză. Pe acest principiu se bazează toate dietele sărace/foarte sărace în carbohidraţi. În aceste diete se interzice sau se reduce excesiv în primă fază consumul de carbohidraţi (de fapt a produselor preponderant constituite din carbohidraţi), când se consideră că organismul îşi va satisface nevoile energetice din propriile rezerve de grăsimi şi din proteinele şi grăsimile ingerate printr-un mecanism complicat. Citește mai mult

Ce să (nu) mâncăm la micul dejun. Partea IV

Dacă este ceva la ce nu aş putea renunţa vreodată sunt brânzeturile maturate, adică învechite; proces care dă brânzeturilor o savoare deosebită şi uneori un miros caracteristic, cu care nu mulţi sunt prieteni. Pe vremea când nu ştiam ce gust are blue cheese-ul sau parmezanul, brânza mea preferată era de departe, brânza de burduf de culoare galben-verzui, gust uşor iute şi un miros atât de pronunţat încât trebuia s-o împachetezi bine să nu miroase tot frigiderul. În continuare brânza aceea face parte din topul meu, din păcate prin Banat e destul de greu de găsit iar variantele din comerţ sunt departe de acea variantă. Citește mai mult

Salată de vinete altfel

Ştiu că sezonul vinetelor e pe terminate, şi am tot vrut să scriu articolul ăsta ce ceva vreme, dar poate aţi umplut congelatorul cu vinete sau dacă nu, e pt la anul… Citește mai mult

Ce să (nu) mâncăm la micul dejun. Partea III

Brânză, brânză şi iar brânză, sau unul din viciile mele

Dacă cineva m-ar obiga să aleg ceva pt a mânca tot restul vieţii mele, răspunsul ar fi simplu: brânză cu roşii şi pâine integrală (şi seminţe de chia deasupra, mie una-mi plac, în plus mă repet din nou omega 3, fibre şi proteine).  Cu atâtea mii de varietăţi de brânză şi soiuri de roşii nu m-aş plictisi. Bine… bine… trebuie să recunosc, preferatele mele sunt brânzeturile fermentate şi maturate, dar nu mă dau înapoi nici de la brânzeturile proaspete şi aş suferi în extra-sezonul roşiilor când chestiile alea de cauciuc şi formă de roşie nu mă atrag nici cum.
Citește mai mult

Pate cu ficat de pui

În jurul pate-ului sunt atâtea discuții și nici una „de bine”, cred că e pe toate listele de alimente interzise. La origini însă pate-ul din ficat este un produs delicat, rafinat, fin, nicidecum mizeria ce se vinde de cele mai multe ori la conservă sau tub. Citește mai mult